Prima dată am aflat despre “la soupe du chalet” dintr-un… cântec. “Le vieux chalet” (bătrâna cabană) este probabil balada elveţiană cea mai cunoscută în lume. Tradusă, în decursul unui secol, în 17 limbi, ea a fost scrisă de abatele Joseph Bovet – autor, de altfel, al multor compoziţii muzicale religioase (în latină) sau profane (în patois, dialect al populaţiei din cantoanele romande ale Elveţiei). Între pereţii de lemn ai cabanei “din alpaj”, sub acoperişul său ars de soare şi lovit de ploi, vechii “armailli” (păstori, în dialect patois) mâncau această supă preparată din ingredientele cele mai la îndemână: unt, lapte, smântână şi brânză pregătită la stână, legume cărate pe cai, la începutul sezonului, şi ierburi sălbatice, culese după anotimp.
Tradiţional
În funcţie de flora spontană specifică şi de proviziile din fiecare alpaj, reţeta celebrei “supe de cabană” poate varia. Însă, în datele ei esenţiale, rămâne aceeaşi. Se taie în bucăţele mici cartofii, ceapa, prazul, guliile şi se lasă să fiarbă până când se înmoaie. Se adaugă ierburile sălbatice – cel mai frecvent: spanac sălbatic, care se găseşte în toate anotimpurile, apoi urzici, cicoare – şi se lasă să fiarbă încă 30-40 de minute. Se adaugă macaroane rupte în bucăţi foarte mici, lapte şi unt. Se mai lasă pe foc zece minute, după care se adaugă, la sfârşitul preparării, smântână şi brânză de alpaj rasă. Se asezonează cu sare, piper şi nucşoară şi se presară deasupra frunze de ceapă verde sau de usturoiul-ursului, tocate. De obicei, “supa de cabană” se serveşte ca preparat unic, fiecare luându-şi câte porţii doreşte.
Ierburile sălbatice în bucătărie
Într-o perioadă în care familiile elveţiene erau numeroase, femeile casei erau nevoite să asigure o hrană adecvată, pentru a putea face faţă muncii dure. Rădăcinoasele care creşteau în grădină şi care puteau fi conservate în cave(pivniţe) erau relativ puţine. Exista însă o varietate de ierburi, fructe şi rădăcinoase sălbatice, care au făcut parte din alimentaţia tradiţională timp de secole. Între acestea, spanacul sălbatic (de primăvara până toamna), urzicile şi frunzele de păpădie (primăvara) s-au bucurat întotdeauna de apreciere.
În Jurnalul de bucătărie (Jurnalul Naţional), 21 noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu