În Elveţia romandă, mai ales în localităţile alpine din cantoanele Vaud şi Fribourg, vei întâlni adeseori reţete care au un ingredient prea puţin cunoscut în restul lumii (astăzi se mai pregăteşte doar în regiunea Provence din Franţa). Se numeşte “vin cuit” şi, în ciuda denumirii sale, nu este un vin, ci un sirop concentrat de fructe. Timp de secole, a servit ca “îndulcitor” natural în fel de fel de reţete de prăjituri, îngheţate, dar şi în celebrul muştar “de bénichon” din Fribourg. Asta până când zahărul i-a luat locul. Totuşi, în timpul celui de-al doilea război mondial, când Elveţia “s-a închis în sine”, iar legăturile cu exteriorul aproape că s-au anulat (inclusiv importul de zahăr), miraculosul “vin cuit” a revenit şi, poate tocmai datorită rolului pe care l-a jucat în lupta de supravieţuire a familiilor elveţiene, şi-a reluat locul între ingredientele de bază ale patiseriei locale.
Indicaţii pentru preparare
Acest “vin cuit” se pregăteşte din suc de pere sau mere de august şi, mai rar, din struguri. Pentru producerea lui este nevoie de un ceaun de cupru uriaş de la 100 până la 500 de litri, în care se toarnă sucul obţinut de la fructele presate şi se lasă să fiarbă – de la o zi până la două zile şi jumătate, în funcţie de cantitatea şi de consistenţa sucului –, la foc de lemne. În acest răstimp, cantitatea produsului se reduce de 10-12 ori, iar concentratul de suc de fructe capătă o culoare ciocolatie şi consistenţa melasei.
În Jurnalul de bucătărie (Jurnalul Naţional), 21 noiembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu