Sunt mai bine de o sută de ani de când cea mai fină ciocolată din lume se pregăteşte cu laptele… văcuţelor din Gruyère, recunoscut pentru calitatea lui excepţională.
În 1898, la Broc (cantonul Fribourg), continuă “saga ciocolatei” – care a început în nordul Italiei , în 1816-1818, când François Louis Cailler, în vârstă de 25 de ani, descoperea tainele fabricării ei într-o manufactură, pentru a se întoarce cu “secretul” la Vevey (cantonul Vaud) şi a-şi deschide prima sa ciocolaterie. Mica întreprindere de la începutul secolului al XIX-lea, unde ciocolata nu era decât un amestec de boabe de cacao grosier măcinate şi zahăr puţin rafinat, s-a dezvoltat enorm în cei peste 180 de ani de existenţă, iar urmaşii tânărului întreprinzător elveţian se pot lăuda că produc cea mai longevivă şi cea mai fină marcă de ciocolată din lume.
Fabrica de la Broc, construită acum 110 ani, păstrează într-un muzeu dovezi ale acestei evoluţii. Noi am avut însă şansa de a vedea mai mult decât vizitatorul obişnuit.
Şi, mai ales, am avut plăcerea de a dialoga cu un maître “confiseur” al ciolateriei, cel care creează noile reţete şi care veghează la gustul perfect al ciocolatei: Gérard Quera.
Mărturia unui ciocolatier
“Pentru ciocolata elveţiană, laptele are un caracter istoric”, începe Gérard Quera să ne povestească. “Să vă explic ce înseamnă «istoric»… Laptele conferă o caracteristică particulară ciocolatei. Se simte din plin bogăţia lui şi, mai ales, faptul că vacile de la care a fost muls au păscut pe un anumit tip de păşune. În ciocolată se simt florile de pe acea păşune. Asta este latura puţin bucolică a producerii ciocolatei. Tehnic vorbind, laptele se prelucrează sub vid tocmai pentru a putea păstra caracteristicile lui originare.”
“O caramelizare a proteinelor păstrează caracteristicile lui şi le potenţează. Aromele se transformă în cursul procesului de uscare şi de aceea se acordă o atenţie aparte acestui moment. Mierea aduce şi ea un parfum specific, iar ciocolata cu lapte e mai dulce decât cea neagră. În plus, ciocolata cu lapte este ciocolata copilului şi a copilăriei. Ea se asociază cu o anumită imagine pe care o aduci cu tine din copilărie. În vreme ce ciocolata neagră este una… «adultă». Caracteristicile ei sunt date de calitatea boabelor de cacao. Este amăruie, dar cu gust floral, uşor fructat, rezultând din tratarea pudrei de cacao”.
Codul ciocolatierului
Până unde se mai poate inventa în lumea ciocolatei? “Noi căutăm întotdeauna ceva care să nu fie total diferit de lucrurile ştiute, ci să se lege cumva de o aromă cunoscută. Căutăm o osmoză, ceva care să fie agreabil, fie la nivelul texturii – să fie multiplă sau crocantă, de exemplu –, fie la cel al savorii – să fie dulce, în armonie sau, dimpotrivă, să provoace un şoc gustativ plăcut”. Tendinţa actuală este de a aduce modificări ale texturii sau de a asocia ciocolata cu alcoolul, cu fructele sau seminţele.
Există un “cod al ciocolatierului”? Pentru Gérard Quera răspunsul e simplu: da, există. “Trebuie să fie foarte deschis, foarte curios, să aibă un gust fiabil, să fie sigur pe sine şi să aibă răbdare să-i asculte pe ceilalţi”.
Bucuria de a inventa
Cele mai mari bucurii ale lui Gérard Quera sunt: să dăruiască o ciocolată şi să creeze un nou sortiment. “Ciocolata nu este «ceva de mâncare», ci un produs pe care îl poţi degusta, savura. Această percepţie a simţurilor are ceva intelectual. Nu e vorba numai de hrană, ci de confort, de plăcere”. Cea mai mare bucurie a fost atunci când a creat sortimentul de ciocolată umplută cu şampanie, pentru sărbătoarea Confreriei podgorenilor (care de secole se ţine o dată la 25 de ani). “E o cochilie de ciocolată neagră, care în interior are o trufă care conţine şampanie adevărată. Compoziţia: cacao, zahăr, unt de cacao – în exterior, ciocolată, smântână şi şampanie – în interior”.
Pionierii
François Louis Cailler (1796-1852) a creat, în 1819, la Corsier-sur-Vevey, o fabrică mecanizată de ciocolată. Este cea mai veche marcă de ciocolată din lume care a rezistat până în zilele noastre. În 1826, Philippe Suchard (1797-1884), deschidea o ciocolaterie la Serrières. Ajutat de un singur muncitor, el producea între 25 şi 30 de kilograme de ciocolată pe zi. În 1883, Suchard producea deja o cincime din întreaga cantitate de ciocolată obţinută în Elveţia. În 1830, comerciantul de coloniale Charles Amédee Kohler (1790-1874) sfârşeşte prin a deveni el însuşi ciocolatier, la Lausanne. Lui îi datorăm ciocolata cu alune. În cantoanele germane ale Elveţiei primele fabrici de ciocolată apar către mijlocul secolului al XIX-lea: 1845 – Zürich, Rudolf Sprüngli-Ammann (1816-1897) şi 1852 – Lucerna, apoi St. Gall, Aquilino Amestrani (1814-1880).
În “familia” ciocolatierilor elveţieni intră, la propriu, Daniel Peter (1836-1919), căsătorindu-se cu mezina lui F.-L. Cailler. În 1875 el bulversează întreaga lume creând… ciocolata cu lapte. Ciocolata fondantă a fost inventată în 1879, la Berna, de Rodolphe Lindt (1855-1909). În 1913, Jules Séchaud creează ciocolata umplută. În 1908, Theodor, fiul lui Jean Tobler (1830-1905), din Berna, pune la punct fabricarea unei ciocolate renumite, numită “Toblerone”, un amestec de lapte, nuga şi miere, în formă de triunghi. În 1904, la Vevey, Henri Nestlé (1814-1890) inventează celebra făină lactată (lapte praf) care avea să schimbe radical reţeta ciocolatei.
Dacă la debutul secolului XX dezvoltarea industriei ciocolatiere avea să coincidă cu marea epocă a turismului în Elveţia, acest lucru nu este un fruct al hazardului. Mii de persoane din înalta societate veneau din lumea întreagă pentru a-şi petrece vacanţele în Elveţia şi bineînţeles că au descoperit şi au apreciat minunata ciocolată helvetă, promovându-o apoi în ţările lor.
Ciocolata cu lapte
Daniel Peter (ginerele lui Cailler), la Vevey, a fost cel dintâi care a folosit cu succes laptele în prepararea pastei de cacao. Într-un fel, experienţa lui avea un sens care venea dintr-o realitate economică: zootehnia elveţiană furniza lapte în supraabundenţă şi nu se putea consuma pe plan local întreaga cantitate. Pe de altă parte, “subţierea” pudrei de cacao cu lapte sau folosirea acestuia în prepararea băuturii numită “ciocolată” era deja intrată în uz. Practic, Peter n-a făcut decât să caute răspuns la o întrebare: cum se putea să obţii o emulsie stabilă între lapte si untul de cacao, ştiut fiind că acesta din urmă nu agrea prezenţa unui lichid. Soluţia găsită de el a fost folosirea laptelui condensat obţinut la o companie mixtă anglo-elveţiană. Astfel, după mai multe experimente, în 1875 lansează ciocolata cu lapte “Gala Peter”, care în anii ’80 ai secolului XIX-lea a cunoscut un mare succes.
Evoluţie
În Europa, istoria ciocolatei începe în anul 1528, atunci când ajunge la Curtea Spaniei, adusă de Cortez. Capetele încoronate ale lumii au apreciat binefacerile energizante ale băuturii numită “ciocolată”. Nu era însă la îndemâna omului simplu din veacurile XVI-XVII, datorită impozitelor mari puse pe importul de boabe de cacao. Consumul de ciocolată (lichidă!) devine popular în Europa abia în secolul al XVIII-lea. Este şi momentul în care se fac primele încercări de a găsi soluţia pregătirii “ciocolatei solide”, mai întâi în manieră artizanală. În cea de a doua jumătate a veacului apar şi primele “ciocolaterii” cât de cât mecanizate. O dată cu inventarea primelor maşini care intervin în procesul de producţie creşte cantitatea de ciocolată produsă şi scad costurile. Apar primele făbricuţe: 1756 – în Germania, 1767 – în Elveţia (la Vevey), 1770 – în Franţa, 1780 – în Spania. Reţeta evoluează şi, încet-încet, se folosesc noi ingrediente: untul de cacao, laptele praf, alunele etc.
În Jurnalul de bucătărie (Jurnalul Naţional), 5 decembrie 2007
Se afișează postările cu eticheta Fribourg. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fribourg. Afișați toate postările
marți, 4 decembrie 2007
Reţete fine cu ciocolată
Conquistadorul spaniol Hernando Cortez, cucerind Mezoamerica, a adus “lumii vechi” ciocolata, iar ciocolata… a cucerit întreaga lume. De la “cacauatl” – denumirea pe care vechii mayaşi o dădeau boabelor de cacao, pe care ei le considerau de origine divină şi din care preparau o băutură pe care o numiseră “xocolatl” – până la delicatesele care se pregătesc astăzi având ca ingredient principal amestecul subtil de pudră şi unt de cacao, zahăr şi lapte, gastronomia a cunoscut o evoluţie uimitoare, ai cărei beneficiari suntem.
Crustă parfumată cu inimă de ciocolată!
În Elveţia, la Broc, alături de Gérard Quera, omul care “dă gust” celui mai fin desert din lume, am aflat – sigur, atât cât se poate, fără a devoala marile secrete ale producătorului – câte ceva din ceea ce s-ar putea numi “saga ciocolatei”. Dincolo însă de reţetele “industriale”, în Gruyère pasionaţii pregătesc acasă dulciuri la fel de savuroase şi de interesante. Chiar şi cei care lucrează în fabrica de la Broc – Gérard Quera, de asemenea – au propriile “reţete de suflet”, pe care le prepară numai pentru cei dragi inimii lor. Oaspeţi în câteva cantoane helvete, ne-am străduit să “culegem” şi reţete “de casă”, în care ingredientul cel mai important este, bineînţeles, ciocolata.
Un desert delicios
Unul dintre deserturile apreciate pe masa de duminică sau de sărbătoare a elveţienilor este “fondantul de ciocolată”. Pentru prepararea lui, aveţi nevoie de 200 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 70 g unt, 70 g zahăr, 50 g făină şi 4 ouă. Sfărâmaţi ciocolata şi puneţi-o într-un bol termorezistent, pe care îl aşezaţi deasupra unei surse de căldură (se procedează ca la fondue), unde se lasă până se topeşte complet ciocolata. Se adaugă untul tăiat cubuleţe şi se lasă să se topească şi să se amestece cu ciocolata. Ouăle se sparg separat într-un castron. Se adaugă peste ele puţin câte puţin zahărul, amestecând până când se topeşte, apoi ouăle şi se omogenizează. Se adaugă, în ploaie, şi făina, amestecându-se bine. Se toarnă peste ciocolata topită şi se amestecă. Ungeţi cu unt şi tapetaţi cu făină în interior câteva forme mici (pentru ramequine, muffin sau sufleu). Turnaţi în aceste forme compoziţia obţinută după reţeta de mai sus, până la trei sferturi din înălţimea recipientelor. Coaceţi la cuptor, la 220˚C, timp de 5-10 minute, până când prinde deasupra o crustă uşoară, care începe să crape. Scoateţi din cuptor şi lăsaţi să se răcească un minut, ca să puteţi răsturna din forme. Le serviţi la masă calde, pe o farfurie decorată cu cremă de vanilie sau altă cremă albă. Se poate adăuga o frunză de mentă proaspătă. Atunci când se taie acest desert, ciocolata topită din inima lui “curge” în farfurie, împrăştiindu-şi aroma.
Chec-trufă de ciocolată
Ingrediente: 250 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 20 de cireşe fără sâmburi şi fierte în sirop, 150 g unt moale, 300 ml lapte, 3 gălbenuşuri, 50 g zahăr tos, o păstaie (baton) de vanilie, o lingură de pudră de cacao.
Preparare: Cireşele, după ce au fiert, se pun la scurs, iar siropul se păstrează. Ciocolata se rade şi se topeşte într-un vas la bain-marie, încorporându-se puţin câte puţin untul, tăiat în bucăţi mici. Amestecaţi foarte bine şi păstraţi la cald. Tăiaţi păstaia (batonul) de vanilie în două, pe lungime, şi puneţi-o într-un vas, împreună cu laptele şi pudra de cacao. Aduceţi la fierbere, după care trageţi cratiţa deoparte şi lăsaţi să se infuzeze fără foc. Într-un castron, frecaţi bine gălbenuşurile cu zahărul. Adăugaţi, turnând în fir subţire şi amestecând încontinuu, laptele cald, aromat cu vanilie şi cacao. Lăsaţi să fiarbă la foc mic, amestecând mereu, până ajunge la consistenţa unei creme. Trageţi de pe foc şi lăsaţi să se răcească. Încorporaţi ciocolata topită şi siropul în care au fiert cireşele (50 ml). Amestecaţi bine, eventual folosiţi un mixer. Lăsaţi să se răcească şi puneţi pentru 30 de minute la frigider. Într-o formă de chec turnaţi un sfert din această cremă, adăugaţi câteva cireşe, turnaţi încă un sfert din cremă, adăugaţi iar cireşe, turnaţi şi al treilea sfert, apoi restul de cireşe, acoperiţi cu crema, nivelaţi cu o spatulă şi daţi tava la frigider 24 de ore.
Înainte de a servi, răsturnaţi checul pe un platou. Pentru ca să se desfacă mai uşor puneţi tava câteva secunde în apă caldă. Tot pentru a desface mai uşor, puteţi tapeta tava cu o folie de aluminiu, dar în acest caz checul nu va mai fi atât de neted. Tăiaţi checul în felii. Se poate servi cu budincă sau cu cremă de vanilie sau pudrat cu cacao.
Şarlotă de ciocolată cu cremă de cafea
Ingrediente: 12 biscuiţi (langue-de-chat), 80 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 8 gălbenuşuri, 50 g pudră de cacao, 150 g unt, 375 g budincă, 50 g zahăr, 100 ml cafea rece; crema de cafea: 3 gălbenuşuri, 150 g zahăr pudră, 250 ml lapte, o linguriţă de cafea proaspăt măcinată.
Preparare: Pentru pregătirea şarlotei: Sfărâmaţi ciocolata şi puneţi-o să se topească într-un vas, la bain-marie. Adăugaţi jumătate din cantitatea de unt, tăiat în bucăţi mici, apoi lăsaţi să se topească. Amestecaţi bine şi daţi la rece. Frecaţi bine cele 8 gălbenuşuri cu zahărul, până ce acesta s-a topit. Adăugaţi crema de ciocolată topită şi amestecaţi cu o spatulă de lemn.
Într-un alt vas frecaţi restul de unt cu pudra de cacao, după care îl încorporaţi şi pe el. Pregătiţi budinca (dacă nu o aveţi gata preparată), apoi turnaţi-o peste compoziţia obţinută mai înainte şi amestecaţi puternic, pentru a se omogeniza.
Îmbibaţi biscuiţii cu cafeaua lichidă, apoi tapetaţi cu ei pereţii unei forme de şarlotă. Turnaţi deasupra crema de şarlotă şi daţi la frigider mai multe ore, să se prindă.
Pentru crema de cafea: Fierbeţi laptele şi infuzaţi în el cafeaua măcinată (trageţi vasul deoparte de pe flacără). Frecaţi gălbenuşurile cu zahărul pudră, până se albesc. Filtraţi laptele de cafea şi adăugaţi-l şi pe el. Puneţi compoziţia într-o crăticioară, la foc mic, amestecând mereu, până când crema începe să stea pe spatulă. Lăsaţi să se răcească.
Montarea: Răsturnaţi şarlota pe o farfurie întinsă (pentru a o putea scoate mai uşor, puneţi câteva secunde vasul în apă caldă). Turnaţi puţină cremă de cafea împrejur, iar restul de cremă puneţi-l în sosieră. Decoraţi cu o frunză de mentă sau cu spirală din coajă de portocală zaharisită.
Deliciu de ciocolată
Ingrediente: 250 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 250 g unt,
250 g zahăr, 6 ouă, o lingură de cacao, 3 linguri de făină, o linguriţă de zeamă de lămâie.
Preparare: Sfărâmaţi ciocolata. Separaţi albuşurile de gălbenuşuri. Bateţi gălbenuşurile ca pentru omletă, împreună cu zahărul. Puneţi ciocolata într-un vas, la bain-marie, şi lăsaţi-o să se topească. Adăugaţi untul, amestecaţi bine până se topeşte, apoi daţi puţin deoparte să se răcească. Încorporaţi gălbenuşurile care au fost amestecate cu zahăr şi cacao. Bateţi albuşurile spumă, adăugându-le la sfârşit zeama de lămâie, puţin câte puţin, ca să rămână tari. Încorporaţi apoi, lejer, făina şi spuma de albuşuri în crema de ciocolată. Ungeţi cu unt şi tapetaţi cu făină o formă de şarlotă. Turnaţi compoziţia obţinută şi puneţi forma la bain-marie timp de trei ore, la foc mic. Lăsaţi să se răcească, după care scoateţi din formă şi decoraţi după cum vă place.
În Jurnalul de bucătărie (Jurnalul Naţional), 5 decembrie 2007
Crustă parfumată cu inimă de ciocolată!
În Elveţia, la Broc, alături de Gérard Quera, omul care “dă gust” celui mai fin desert din lume, am aflat – sigur, atât cât se poate, fără a devoala marile secrete ale producătorului – câte ceva din ceea ce s-ar putea numi “saga ciocolatei”. Dincolo însă de reţetele “industriale”, în Gruyère pasionaţii pregătesc acasă dulciuri la fel de savuroase şi de interesante. Chiar şi cei care lucrează în fabrica de la Broc – Gérard Quera, de asemenea – au propriile “reţete de suflet”, pe care le prepară numai pentru cei dragi inimii lor. Oaspeţi în câteva cantoane helvete, ne-am străduit să “culegem” şi reţete “de casă”, în care ingredientul cel mai important este, bineînţeles, ciocolata.
Un desert delicios
Unul dintre deserturile apreciate pe masa de duminică sau de sărbătoare a elveţienilor este “fondantul de ciocolată”. Pentru prepararea lui, aveţi nevoie de 200 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 70 g unt, 70 g zahăr, 50 g făină şi 4 ouă. Sfărâmaţi ciocolata şi puneţi-o într-un bol termorezistent, pe care îl aşezaţi deasupra unei surse de căldură (se procedează ca la fondue), unde se lasă până se topeşte complet ciocolata. Se adaugă untul tăiat cubuleţe şi se lasă să se topească şi să se amestece cu ciocolata. Ouăle se sparg separat într-un castron. Se adaugă peste ele puţin câte puţin zahărul, amestecând până când se topeşte, apoi ouăle şi se omogenizează. Se adaugă, în ploaie, şi făina, amestecându-se bine. Se toarnă peste ciocolata topită şi se amestecă. Ungeţi cu unt şi tapetaţi cu făină în interior câteva forme mici (pentru ramequine, muffin sau sufleu). Turnaţi în aceste forme compoziţia obţinută după reţeta de mai sus, până la trei sferturi din înălţimea recipientelor. Coaceţi la cuptor, la 220˚C, timp de 5-10 minute, până când prinde deasupra o crustă uşoară, care începe să crape. Scoateţi din cuptor şi lăsaţi să se răcească un minut, ca să puteţi răsturna din forme. Le serviţi la masă calde, pe o farfurie decorată cu cremă de vanilie sau altă cremă albă. Se poate adăuga o frunză de mentă proaspătă. Atunci când se taie acest desert, ciocolata topită din inima lui “curge” în farfurie, împrăştiindu-şi aroma.
Chec-trufă de ciocolată
Ingrediente: 250 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 20 de cireşe fără sâmburi şi fierte în sirop, 150 g unt moale, 300 ml lapte, 3 gălbenuşuri, 50 g zahăr tos, o păstaie (baton) de vanilie, o lingură de pudră de cacao.
Preparare: Cireşele, după ce au fiert, se pun la scurs, iar siropul se păstrează. Ciocolata se rade şi se topeşte într-un vas la bain-marie, încorporându-se puţin câte puţin untul, tăiat în bucăţi mici. Amestecaţi foarte bine şi păstraţi la cald. Tăiaţi păstaia (batonul) de vanilie în două, pe lungime, şi puneţi-o într-un vas, împreună cu laptele şi pudra de cacao. Aduceţi la fierbere, după care trageţi cratiţa deoparte şi lăsaţi să se infuzeze fără foc. Într-un castron, frecaţi bine gălbenuşurile cu zahărul. Adăugaţi, turnând în fir subţire şi amestecând încontinuu, laptele cald, aromat cu vanilie şi cacao. Lăsaţi să fiarbă la foc mic, amestecând mereu, până ajunge la consistenţa unei creme. Trageţi de pe foc şi lăsaţi să se răcească. Încorporaţi ciocolata topită şi siropul în care au fiert cireşele (50 ml). Amestecaţi bine, eventual folosiţi un mixer. Lăsaţi să se răcească şi puneţi pentru 30 de minute la frigider. Într-o formă de chec turnaţi un sfert din această cremă, adăugaţi câteva cireşe, turnaţi încă un sfert din cremă, adăugaţi iar cireşe, turnaţi şi al treilea sfert, apoi restul de cireşe, acoperiţi cu crema, nivelaţi cu o spatulă şi daţi tava la frigider 24 de ore.
Înainte de a servi, răsturnaţi checul pe un platou. Pentru ca să se desfacă mai uşor puneţi tava câteva secunde în apă caldă. Tot pentru a desface mai uşor, puteţi tapeta tava cu o folie de aluminiu, dar în acest caz checul nu va mai fi atât de neted. Tăiaţi checul în felii. Se poate servi cu budincă sau cu cremă de vanilie sau pudrat cu cacao.
Şarlotă de ciocolată cu cremă de cafea
Ingrediente: 12 biscuiţi (langue-de-chat), 80 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 8 gălbenuşuri, 50 g pudră de cacao, 150 g unt, 375 g budincă, 50 g zahăr, 100 ml cafea rece; crema de cafea: 3 gălbenuşuri, 150 g zahăr pudră, 250 ml lapte, o linguriţă de cafea proaspăt măcinată.
Preparare: Pentru pregătirea şarlotei: Sfărâmaţi ciocolata şi puneţi-o să se topească într-un vas, la bain-marie. Adăugaţi jumătate din cantitatea de unt, tăiat în bucăţi mici, apoi lăsaţi să se topească. Amestecaţi bine şi daţi la rece. Frecaţi bine cele 8 gălbenuşuri cu zahărul, până ce acesta s-a topit. Adăugaţi crema de ciocolată topită şi amestecaţi cu o spatulă de lemn.
Într-un alt vas frecaţi restul de unt cu pudra de cacao, după care îl încorporaţi şi pe el. Pregătiţi budinca (dacă nu o aveţi gata preparată), apoi turnaţi-o peste compoziţia obţinută mai înainte şi amestecaţi puternic, pentru a se omogeniza.
Îmbibaţi biscuiţii cu cafeaua lichidă, apoi tapetaţi cu ei pereţii unei forme de şarlotă. Turnaţi deasupra crema de şarlotă şi daţi la frigider mai multe ore, să se prindă.
Pentru crema de cafea: Fierbeţi laptele şi infuzaţi în el cafeaua măcinată (trageţi vasul deoparte de pe flacără). Frecaţi gălbenuşurile cu zahărul pudră, până se albesc. Filtraţi laptele de cafea şi adăugaţi-l şi pe el. Puneţi compoziţia într-o crăticioară, la foc mic, amestecând mereu, până când crema începe să stea pe spatulă. Lăsaţi să se răcească.
Montarea: Răsturnaţi şarlota pe o farfurie întinsă (pentru a o putea scoate mai uşor, puneţi câteva secunde vasul în apă caldă). Turnaţi puţină cremă de cafea împrejur, iar restul de cremă puneţi-l în sosieră. Decoraţi cu o frunză de mentă sau cu spirală din coajă de portocală zaharisită.
Deliciu de ciocolată
Ingrediente: 250 g ciocolată neagră (minimum 75% cacao), 250 g unt,
250 g zahăr, 6 ouă, o lingură de cacao, 3 linguri de făină, o linguriţă de zeamă de lămâie.
Preparare: Sfărâmaţi ciocolata. Separaţi albuşurile de gălbenuşuri. Bateţi gălbenuşurile ca pentru omletă, împreună cu zahărul. Puneţi ciocolata într-un vas, la bain-marie, şi lăsaţi-o să se topească. Adăugaţi untul, amestecaţi bine până se topeşte, apoi daţi puţin deoparte să se răcească. Încorporaţi gălbenuşurile care au fost amestecate cu zahăr şi cacao. Bateţi albuşurile spumă, adăugându-le la sfârşit zeama de lămâie, puţin câte puţin, ca să rămână tari. Încorporaţi apoi, lejer, făina şi spuma de albuşuri în crema de ciocolată. Ungeţi cu unt şi tapetaţi cu făină o formă de şarlotă. Turnaţi compoziţia obţinută şi puneţi forma la bain-marie timp de trei ore, la foc mic. Lăsaţi să se răcească, după care scoateţi din formă şi decoraţi după cum vă place.
În Jurnalul de bucătărie (Jurnalul Naţional), 5 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)